Imi vine greu sa scriu urari standard de sarbatori. Marea lor majoritate nici nu sunt citite pana la capat de catre destinatari.
De toute facon, pentru 2010 cred ca avem mare nevoie de intelepciune si discernamant, de intelegere, iubire si iertare. In fotografie cred ca ne trebuie mai multa tinuta si mai mult respect reciproc.
Colaboratorilor serilor de diaporama le urez lumina buna in 2010, suflet frumos si spor la lucru!
La diaporama am avut casa plina. Atat de plina incat ma gandesc serios la o locatie mai incapatoare pentru data viitoare.
Lume multa, lume buna. Diaporame de calitate semnate Ioan Nicolae, Cosmin Atanasiu, Valeriu Precupanu, Codrin Lupei, Roxana Ghita, Daniel Munteanu si debutantul nostru Daniel Istrate. Am vazut portret, macrofotografie, jurnale de calatorie si peisaje fabuloase din Muntii Macinului. Toate purtand amprenta puternica a celor care le-au creat.
Urmatoarea intalnire va avea loc in februarie 2010. Sper sa pot trimite participantilor materialul filmat cat mai curand. Le multumesc celor care au participat la cele doua editii de diaporama, ma bucur ca ni s-au alaturat si lume noua. Incepe sa se contureze ceea ce ar putea deveni o frumoasa comunitate de fotografi entuziasti din Galati.
Lumina buna!
Seara de diaporama luni, 14 decembrie, ora 20:00 la Best Cafe (str. Siderurgistilor, langa Ultimul Leu).
La a doua editie, seara de diaporama din Galati are invitati din Arad, Sibiu, Craiova, Bucuresti, Galati si Tecuci cu un jurnal de calatorie, portrete, lumi de poveste, viata la firul ierbii si alte surprize.
Pentru o seara de fotografie 100%.
12 decembrie, 600 de orase din toata lumea, o singura activitate: Help Portrait!
Sambata, 12 decembrie, o suma de fotografi inimosi din Galati vor fotografia ca sa daruiasca un portret celor care nu isi permit un portret. Nu o fotografie de fite sau de calitate superioara, demersul se adreseaza celor care nu au acces la nici un fel de fotografie cu ei insisi. Orfani. Batrani. Parinti singuri cu copii in crestere. Veterani de razboi. Cei pentru care fotografia nu e un moft ci un moment emotionant prin unicitatea sa. Pentru acei copii care poate pana acum nu au o fotografie cu ei insisi. pentru cei care poate, peste ani, altfel nu vor putea sa arate celor dragi o imagine care ii reprezinta. Pentru ca nimeni altcineva nu s-a gandit sa le ofere o fotografie.
Echipele de voluntari Help Portrait vor lucra sambata in doua locatii fixe, sediul Queen Company (Complex Ultimul Leu) si langa spitalul CFR in valea orasului. De asemenea vor exista patru echipe mobile care vor acoperi diferite locatii din oras, in principal camine de batrani.
Subliniez ca miza acestei activitati nu este comerciala, nu se urmareste alcatuirea de portofolii fotografice sau realizarea unor banci de date. Suntem fotografi si credem cu tarie ca putem ajuta prin ceea ce stim sa facem. Altfel. Printr-o fotografie.
Urmariti informatiile de pe situl oficial Help Portrait.
Lumina buna!
http://www.youtube.com/user/helpportrait#p/a/u/2/6Ar8IxUsxR8
Libraria Humanitas Galati gazduieste din aceasta saptamana, in spatiul de lectura si cafea, o colectie de zece fotografii reunite sub semnul toamnei si al nostalgiei, al ruginiului si al visarii. Reflexii, intimitatea culorilor de pamant, texturi bogate, nelipsita ceasca de cafea si acel je ne sais quoi al liniilor feminine.
O pagina de toamna.

Seara de diaporama azi la ora 20:00 la Best Cafe, langa complexul Ultimul Leu. Pentru impatimitii de fotografie dar si pentru cei care vor sa cunoasca universul fotografiei. Sunteti invitati sa vizualizati diaporame si sa discutati pe marginea lor.
Avem de prezentat 10 diaporame realizate de 4 fotografi. Este o prima editie a serilor de diaporama si sper totul sa iasa cu bine.
Va astept cu mare drag.
Update. Multumesc celor 25 de persoane care au luat parte la aceasta prima seara de diaporama in Galati. A fost o seara de fotografie frumoasa, cineva a remarcat faptul ca s-a creat o atmosfera calda, de familie. Multumesc inca o data fotografilor care ne-au impartasit o frantura din visele lor, prin diaporamele prezentate: Florin Constantinescu (Craiova), Cosmin Atanasiu (Galati) si Andrei Aciobanitei (Sibiu).
Luna viitoare va astept la o a doua seara de diaporama. Pana atunci, lumina buna!
I have dreamt of you so much that surely there is no more time for me to wake up.

I sleep on my feet prey to all the forms of life and love, and you, the only one who
counts for me today, I can no more touch your face and lips than touch the lips and
face of some passerby.

Atmosfera este o colectie de fotografii croita intre o cafea si un ceai verde, impregnata cu aroma de scortisoara si mar, alintata cu nuca de cocos si miere.
Acum Atmosfera decoreaza cafeneaua Best Coffee din Galati si este de vanzare. O fotografie de 30×40 cm inramata costa 40 ron iar 10% din castiguri vor merge spre un eveniment caritabil de Craciun.
Enjoy!






Salon care mi-a acceptat doua lucrari la categoria tema libera. Se anunta un salon cu staif, ferice de cei ce vor putea sa participe la vernisaj.


Aha! Am donat prima data in viata mea pentru o cauza de genul asta. Nu ma simt nici mandra, nici usurata. Constiinta necesitatii solidaritatii cu ceilalti nu se impaca atat de usor. Cititi si despre cocalari…
textul este preluat de pe http://mihaibendeac.ro/
Daca nu luptam, vom fi cotropiti mai repede decat ne asteptam.

Eh…sunt momente si situatii cand daca nu esti curva sau borfas nu ai nici un farmec. Sau politician, corectati-ma daca gresesc, dar diferenta e insesizabila.Sau oaie si atunci je m’en fiche-ismul te mantuie de orice grija.
Orasul asta arata ca un cur. Nu ai unde sa te plimbi, nu ai ce sa vezi. Minus casinourile electronice si spice shop-urile, dar astea sunt subiecte care, marturisesc, ma depasesc total. Manifestarile culturale sunt rar ceea ce promit sa fie. Acum doua saptamani maica-mea s-a dus la un spectacol oferit pensionarilor. E o femeie cultivata, astepta ceva rafinat, la un nivel decent. S-au cantat numai romante. Asta dupa ce primarul a incercat o manevra ieftina de identificare cu “un pensionar ca si dumneavoastra” si i-a chemat sa iasa in strada pentru ca guvernul Boc “vrea sa va micsoreze pensiile”. Pensiile cui, ma?!? Pensiile voastre urmau sa fie reduse la o suma de bun simt, nu a maica-mii si a celor ca ea. Deh, ghinion, nu toti pensionarii sunt sclerozati. Sau prosti ca noaptea. Mama nu a raspuns la apelul nominal si nu a iesit in strada. Cei care s-au dus au sfarsit prin a se scuipa si in jura ca la usa cortului. Asta nu pentru ca ar fi crezut in vreo cauza nobila, ci pentru simplul fapt ca faceau parte din asociatii de pensionari diferite. Ah, si mai e ceva, era sa uit. La spectacol a fost organizata si o tombola. Nimeni nu a mentionat in spici cine a scos bani din buzunarul propriu ca sa finanteze asta. N-o sa zic nici eu, face a mahala. Dar situatia e hazoasa, pentru ca omul, ca persoana politica, e de total alta culoare ca susmentionatul domn primar. Ma rog, mama trage biletul si castiga un prosop. Hoooorayyy! De rest luam noi tamaie si lumanari.
Nu ma plang. E de bon ton sa te jelui in gura mare. Ca orice fiinta introvertita, evit bon tonul unanim acceptat de societate la momentul dat. Ma uit doar. Orice ai zice despre orasul asta, numai ca-i frumos nu poti sa spui ca este. E undeva intre o ruina post-comunista si un morman de moloz post-decembrist termopanat, trantit fara nici un fason in plin centru. Frumos rau.
Acum un an au vrut sa faca o parcare pentru un nou centru de afaceri, s-au gandit sa o faca distrugand un petec de spatiu verde din fata teatrului dramatic. Sigur, ce sunt trei boscheti fata de bunul mers al propasirii municipale…stim cu totii ce fel de aer respiram aici si ca raportul spatiu verde/cap de locuitor e ca vai de mama lui…deci, acum un an cand incercuisera deja zona cu panouri de tabla, o amica plecata in Franta, afland despre ce e vorba, ma intreaba de ce nu iesim in strada ca sa aparam petecutul de verdeata…funny, cine sa iasa in strada?…generatia mea care are inoculata in subconstient frica de a deschide gura? Sau generatia mai mica decat a noastra care a invatat ca totul se obtine tragand sfori din culise? De toute facon, petecutul de spatiu verde a scapat ca prin minune…asa, ca fapt divers, au ras chioscul de tabla din fata teatrului dramatic, in schimb au pus o cruce din lemn urata si pe fata si pe dos (asta nu are nici o legatura cu sentimentele mele religioase, cred in Dumnezeu dar crucea aia e urata ca la carte) si au trantit, tot pe iarba, in fata intrarii in teatru, doua masini la oferta promotionala la nu stiu ce dealer auto…da ca naiba, adica ce au gandit astia, ca publicul care iese de la o piesa de teatru reprezinta clientul tinta ideal caruia trebuie sa-i vari sub nas produsul auto promotional? Care-i legatura? Du masina si trantes-te-o in fata unui supermarchet, ai sanse mai mari sa iasa un cuplu si el sa-i spuna ei “draga, am luat morcovi, cartofi, pantofi lu’ ala micu’, o cutie de tampoane si niste prezervative, iote si o masina, hai s-o luam, ca aia veche parca-i cam jerpelita”…
Noroc cu o mana de oameni…merita sa rezisti aici sau oriunde in Romania doar pentru ei…
Si poate mai e si Dunarea…uneori, dimineata…
Dupa ce am dat peste tot felul de reformulari nefericite ale cogito-ului cartezian, de genul “mananc, deci exist”, “vand, deci exist”, aud din gura maestrului Malaele un disperat “m-apuca plansul, deci exist”, teribil de justificat in contextul socio-politic romanesc actual.
Uite cum devine lacrima element al rezistentei sufletesti in plin siktir existential generalizat.
Ce-i aia arta? Ce-i ala suflet? Pica guverne, dom’le!

bucati de scortisoara, coji de portocala, albastrea, trifoi, caiete pierdute, aroma de amintiri, nucsoara, geamuri aburite, fuste incretite, bomboane de zahar, fructe confiate, zambete-aromate, rosu-roziu, galben-portocaliu, putin ceai, mai multa nostalgie, pernele colorate, visele pictate, pisicile lenese, rasetele zglobii, soaptele tarzii



Cineva mi-a spus odata ca, daca as intreba ce e iubirea, m-ar duce intr-un sat pierdut de lume si mi-ar arata zambetul fara dinti al unor batrani.
El cu mainile de pamant, ea cu umerii de griji.
El un boem galanton al romantelor cantate gutural, ea sfios ascunsa dupa masura lui “nu se cade”.


M-ar face sa vad in fiecare rid al lor pasiunea care a fost si s-a stins, in fiecare fir de par alb grija dusa copiilor, in fiecare cuvant al lor oglinda care si-au fost unul altuia o viata intreaga.


Si i-am privi acum, cand totul este spus, totul jucat, totul prea tarziu.

El incepe sa cante. Ea ii spune sa taca. “Lasa-ma-n pace, nu te ia moartea odata?” replica el. Eu ii vad lacrimile si mainile crapate cum framanta palaria uzata, langa cosciugul ei.

Ce este iubirea?
Cine sunt eu? Cine esti tu?




fotografii mai vechi, anul acesta nu am ajuns in zona…poate la iarna…

Dragostea mea,
ancora grea,
tine-ma strâns;
toate ma dor:
gura – de dor,
ochii – de plâns.

Vântul cazu –
- poate ca nu,
dar s-a facut
liniste-n cer,
fara puteri,
ca la-nceput.
Nu mai visez
pasi pe zapezi,
urme de vulpi;
nu mai sunt flori,
sufletul lor
doarme în bulbi.

Singuratati…
Nu mi te-arati,
nu-mi trimiti vesti.
Cat fara rost.
Oare ai fost?
Oare mai esti?
Dorul, Nina Cassian



taceri de dimineata. albe. ce bine e sa uiti de tine…

Expozitia colectiva a fotografilor Clubului foto “Dunarea de Jos” aduce vara aceasta un pototp de portrete. Clasice, avangardiste, cuminti, piezise, oglinda a sufletului sau masca impenetrabila, oneste sau vanitoase, portretele vorbesc despre noi cei de zi cu zi, despre alter ego, despre proiectia noastra asupra altora.
Colectia va fi vernisata azi, ora 16:30, in sala ronda a Centrului Cultural Galati si este organizata sub inaltul patronaj al Asociatiei Artistilor Fotografi din Romania.














prin Bisoca-Poiana Marului


…cu acelasi Sony DSC H2.
Dunarea este frumoasa, merita iubita si ingrijira mai mult.
viseaza cu ochii deschisi.
fii bland.
iarta.
daruieste.
multumeste-i lui Dumnezeu pentru soare.
azi a fost o zi buna.


mi-e dor de uk. am inteles ca au si ei ipocritii lor. ii prefer alor nostri pentru simplul fapt ca ai lor sunt politicosi. nu ma intereseaza parerile lor, doar limita de discretie pe care ti-o ofera natural. mi-e dor de civilizatie, de strazi curate, incarcate de istorie, pe care ei au stiut sa o conserve, de faptul ca ei stiu sa pretuiasca valoarea acolo unde o gasesc. mi-e dor de South Bank, de Victoria Station si de Tate Modern.









nu pune nici o intrebare. marea vindeca daca o asculti si o respiri. ce binecuvantare, uitarea…