Ploua peste pleoapele tale. As vrea sa vad afara dar tu tii ochii inchisi. Ma agat de umerii tai, inchid si eu ochii si adulmec ploaia de dincolo de tine, mici boabe de sunet cazand peste tabla acoperisurilor. Visarea este starea constiintei mele, leganata de bataile inimii tale, legata de oasele tale, curgand prin venele tale, desenand obsesiile tale…
Exist in uitarea unui zeu ursuz, sunt parte a lumii lui secrete, sunt copilul cu care a ales sa nu se mandreasca.
eu stau in mine insami si tac. sunt zile cand eu si eu nu ne intalnim. eu strainul astept autobuzul in statie in timp ce eu viul tes paienjenisul vietii mele launtrice. daca eu sunt intr-o permaneta cautare, eu este intr-o permanenta regasire. eu pierd si eu castig. paradoxul este necesar pentru ca eu sa subzist si eu sa exist. eu distruge tot pentru ca nu poate intelege nimic din ce nu este obiectivat, eu construiesc aripi metafizice si calatoresc inspre taramuri de mister.
eu strainul. eu cel viu.
‘it’s ironic.. this very sense of freedom of ours..isn’t it ironic? as free minds we start to love.. and get warmed by each other’s souls and then..a thin layer of fear comes in…
the fear of losing because of our own love for vast sky..’
