
Pages
-
Blog Stats
- 18,400 hits




totul se va dizolva la un moment dat. chiar si amintirea mea despre uitare. ce balsam…



dunare de iarna, cu moliciuni mute de peste-fantoma…ceata, gri, mal.


S-a instalat in camera si a desfacut pe jumatate bagajele. Si-a pregatit o tizana si a asteptat. Clipele lungi se intindeau lenese in tacerea camerei. Vedea firele de praf incremenite, impasibile, in raza de soare piezisa care intra printre draperii. Nimic nu parea sa aiba legatura cu ea, ceasca cu tizana, draperiile grele, asteptarea insasi…
Cand a inteles ca el nu va veni, scoaseĀ cu miscari lente, masca venetiana. Penele moi i-au atins obrazul. Din spatele mastii Eliza zambi…aceasta nu era ea-care-astepta, ea-care-spera, ea-care-ierta. Aceasta era ea care domina, ea care era libera sa aleaga, ea care scria povestea.
Dansa prin camera minute in sir cu un cavaler necunoscut…apoi se auzi bataia in usa. Nu se opri din dans, camera se rotea odata cu ea, ce rost avea sa se opreasca, nu, mai bine dansa. Pasi se indepartara pe hol…ce bine, gandi Eliza, asteptarea a luat sfarsit…




Expozitie colectiva de fotografie, 36 de fotografi expozanti, in jur de 130 de fotografii pe simeze si mult popor venit la vernisaj. Sper ca evenimentul sa devina o traditie, acesta este al doilea salon de iarna al fotografilor galateni organizat de Centrul cultural “Dunarea de Jos” prin osteneala neprecupetita a domnului Nicolae Sburlan.

Revin mereu la mere, sunt atat de fotografiabile…aici sunt cu seminte de imprumut, cele de mar au cazut cand am feliat fructul, asa ca am inlocuit cu doi samburi de migdale.