S-a instalat in camera si a desfacut pe jumatate bagajele. Si-a pregatit o tizana si a asteptat. Clipele lungi se intindeau lenese in tacerea camerei. Vedea firele de praf incremenite, impasibile, in raza de soare piezisa care intra printre draperii. Nimic nu parea sa aiba legatura cu ea, ceasca cu tizana, draperiile grele, asteptarea insasi…

Cand a inteles ca el nu va veni, scoase  cu miscari lente, masca venetiana. Penele moi i-au atins obrazul. Din spatele mastii Eliza zambi…aceasta nu era ea-care-astepta, ea-care-spera, ea-care-ierta. Aceasta era ea care domina, ea care era libera sa aleaga, ea care scria povestea.

Dansa prin camera minute in sir cu un cavaler necunoscut…apoi se auzi bataia in usa. Nu se opri din dans, camera se rotea odata cu ea, ce rost avea sa se opreasca, nu, mai bine dansa. Pasi se indepartara pe hol…ce bine, gandi Eliza, asteptarea a luat sfarsit…