
Pages
-
Blog Stats
- 18,400 hits







…cu Sony DSC H2…ce 5D, ce mofturi…6 megapixeli de veselie si distractie pura!

May it be an evening star
Shines down upon you
May it be as darkness falls
Your heart will be true
You walk a lonely road
Oh! How far you are from home
Mornie utĂșlie (darknesss has come)
Believe and you will find your way
Mornie alantie (darknesss has fallen)
A promise lives within you now
May it be the shadows call
Will fly away
May it be your journey on
To light the day
When the night is overcome
You may rise to find the sun
Mornie utĂșlie (darknesss has come)
Believe and you will find your way
Mornie alantie (darknesss has fallen)
A promise lives within you now
A promise lives within you now

adevarul este in noi, nu? il ducem cu noi nefiind constienti ca sta ascuns in noi. daca el este trezia, noi suntem somnul unei farame de revelatie. cautam semne ale adevarului in exterior, facem cruciade numai pentru a ajunge in fata unei oglinzi care sa ne arate intr-o strafulgerare samanta de adevar din noi. tot zbuciumul unei vieti pentru o secunda de constientizare epifanica.
targul este cinstit.

cerul se strange nergu deasupra mea.
minciunile vor pustii mereu suflete.
sunt obosita. vreau betia initiatica intru adevar, ce fel de lumina imi vei arata?



in ea au ramas urmele razelor de soare care strapungeau secundele. in valurile ei sta ascuns mirajul uitarii…vreau sa uit, trebuie sa ma invalui in uitare ca intr-o tacere alba, ajuta-ma…femeie de apa, spala-ma de ganduri…

i know what your words are trying to tell me, still i cannot be apart from you. you are the spring flood that brought me to life.

distanta intre pamant si cer e suflul unei rugaciuni…ma auzi? si daca ma auzi, ma intelegi?

tristetea este un pacat, spun unii. si o pierdere de vreme, ar adauga altii. stiu, stiu, toti au dreptate…si totusi de cata tristete este uneori nevoie ca sa poti materializa, obiectiva o stare intr-o poezie, intr-o pictura, intr-o fotografie. majoritatea fotografiilor care imi plac sunt incarcate de multa tristete.







cu regret trebuie sa o spun, in prag de 31 de ani, daca nu ar fi reumatismul si accesele de proasta dispozitie, ma simt ca la 18 ani…hihihi…
