Dupa ce am dat peste tot felul de reformulari nefericite ale cogito-ului cartezian, de genul “mananc, deci exist”, “vand, deci exist”, aud din gura maestrului Malaele un disperat “m-apuca plansul, deci exist”,  teribil de justificat in contextul socio-politic romanesc actual.

Uite cum devine lacrima element al rezistentei sufletesti in plin siktir existential generalizat.

Ce-i aia arta? Ce-i ala suflet? Pica guverne, dom’le!